''Când avem ceva de spus"
Category Archives: De spus

Acea prietena

by admin

Cred ca fiecare dintre noi, fetele, a avut macar o data o prietena care poate sa manance cat vrea si orice vrea fara sa se ingrase. Toate o invidiau pe acea prietena (cu invidie alba, desigur) si se mirau cum poate sa-si permita orice desert isi doreste.

Am si eu o prietena de acest fel. Am iesit cu ea in oras zilele trecute, sa mai petrecem timpul impreuna inainte ca ea sa plece pentru cateva luni peste hotare. Am petrecut impreuna toata dupa amiaza, de aceea, am ajuns sa luam cina impreuna.

Am ramas uimita cand am vazut cate si-a comandat si am intrebat-o daca va putea sa manance toate felurile alese. Mi-a raspuns cu o siguranta absoluta ca va manca tot. Trebuie sa recunosc ca, intr-adevar, a mancat tot, spre marea mea uimire. Eu nu stiam ce sa zic, deoarece o stiam mereu slaba, si credeam ca are un regim alimentar foarte strict. Si-a comandat si un desert copios, cu care m-a dat pe spate.

Efectiv, nu puteam sa inteleg cum este posibil asa ceva. Ea, care este atat de slaba, sa poata manca atatea chestii fara nicio restrictie. Nu m-am putut abtine si desigur am intrebat-o cum este posibil asa ceva. Mi-a spus ca nu si-a impus vreo restrictie in materie de alimentatie de cand se stie. Mereu a mancat tot ce a dorit, fara sa se gandeasca la figura ei. I-am zis ca este o norocoasa si ca toate femeile, probabil, si-ar dori sa poate sa faca la fel ca ea.

Stiind cat de restrictive sunt in materie de alimentatie cele mai multe femei, imi dau seama ca o prietena de acest fel este mereu un motiv de uimire si de « invidie ». Explicatia pe care mi-a dat-o prietena mea cu privire la faptul ca poate sa manance orice doreste, fara sa-si faca griji de figura, este ca ea are o metabolism foarte rapid, de aceea nu simte efecte asupra taliei.


Despre visuri

by admin

Este evident ca sunt inca multe mistere pe care omenirea le-a studiat foarte putin. Parerea mea este ca visurile sunt unul dintre acele mistere. De ce totul este atat de incert cand vine vorba despre visuri ? Deoarece totul se intampla in capul nostru, care este, relativ, inca putin studiat pana in momentul de fata, este dificil sa formezi o baza stiintifica despre visuri.

Cu toate acestea, parerea mea este ca visurile sunt o experienta interesanta pentru fiecare dintre noi si un fenomen creat de mintea noastra, in functie de emotiile pe care le-am avut pe parcursul zilei, experienta prin care am trecut si multe altele.

Ca oricine altcineva, si eu am visat foarte multe, diverse intamplari, oameni apropiati etc. Am reusit, insa, sa creez o anumita tipologie pentru visuri. Si unele dintre ele le incadrez in tipologia « filmului ».

Se intampla uneori sa visez un « film » intreg, asa il numesc eu. Nu este un film pe care l-am vazut vreodata, nu cunosc personajele, de cele mai multe ori, eu nu particip in visul meu, insa urmaresc o serie intreaga de actiuni care se leaga intre ele, actiuni palpitante, intrigante, observabile in detaliu. Ceea ce mi se pare foarte ciudat este faptul ca aceste visuri se repeta, insa de fiecare data cu o alta poveste.

Eu nu sunt familiarizata cu scrierile controversate ale lui Freud despre vis. Stiu ca lucrarile lui au starnit foarte multe polemici, fiind criticate pentru abordarile ce tin sexualitate. Parerea mea este ca visurile nu sunt o eroare a perceptiei noastre sau a creierului, ba din contra, sunt informatii utile care ne sunt furnizare intr-o alta maniera.

Desigur, am avut si eu visuri inspaimantatoare, dar am remarcat ca de cele mai multe ori, in visurile respective apar personaje sau fapturi de care imi este frica si asta imi da de gandit. Poate ar trebui sa lupt cu fricile mele si sa mi le infrunt.

Nu pot sa ma pronunt despre misterul ce tine de anumite fapte pe care le-au vazut oamenii in vis si apoi au devenit realitate, chiar daca am citit despre acest gen de experiente inclusiv in studii stiintifice si in carti de specialitate.

Parerea mea este ca in vis noi avem acces la o parte din creierul nostru (fie acesta inconstientul sau subconstientul) pe care o exploram foarte putin in mod normal. De aceea cred ca ar trebui sa studiem mai mult aceste fenomene, inclusiv fiecare individual, sa nu ne temem de visuri, ci sa le vedem drept mijloace pentru a ne infrunta temerile.

Poate ca ar fi cazul sa ne documentam mai mult, sa citim literatura stiintifica despre visuri, dar sa revenim si la intelepciunea stramosilor nostri. Mi se pare uimitor cum pe parcusul timpului umanitatea a pierdut atat de mult din intelepciunea marilor ganditor, inclusiv a religiilor, deoarece religiile au cunoscut de-a lungul timpului schimbari radicale a conceptelor. Astazi, mai mult ca niciodata, avem nevoie sa revenim la vechea intelepciune, sa o ancoram in descoperirile stiintifice si sa cream o baza spirituala si intelectuala solida.


Despre femei

by admin

Noi, femeile, suntem personalitati duale, chiar daca vrem sau nu vrem sa recunoastem acest lucru, el este unul adevarat. Degeaba nu intelegem uneori cum nu reusesc sa ne inteleaga pe noi barbatii, deoarece, daca stam sa ne gandim bine, noi nu ne intelegem singure pe noi, uneori. Ba vrem un lucru, ba nu il mai vrem, ba spunem, ba vrem ca barbatii sa isi dea seama singuri de ceea ce ne dorim.

Numai contradictii in noi si in jurul nostru, de aceea nu este atat de ciudat si dificil de explicat de ce barbatii sunt atat de confuzi langa noi si atat de des sunt dusi in eroare. Primul exemplu in acest sens este legat de faptul ca noi foarte des ne victimizam in fata barbatilor, chiar daca intr-un context similar nu am face acest lucru nici intr-un caz.

Sa exemplific: noi putem sa faci cumparaturi singure, sa ducem pachete multe, sa muta pana si mobilierul in casa, dar, atunci cand vine vorba despre o punga usoara sau chiar despre poseta noastra, atunci cand suntem cu iubitul nostru, ii pasam foarte lejer toate acestea.

In primul rand, dragelor, este foarte important sa intelegeti ca barbatilor nu le place sa ne duca posetele, dar, mai important decat atat este faptul ca posetele ne apartin noua, noi ne tinem lucrurile in ele, de aceea nu este normal si nici corect sa il rugam pe iubitul nostru sa ne duca poseta, mai ales nu este nici macar estetic. Daca ti-ai luat o poseta cu tine, poart-o si  nu il ruga pe iubitul tau sa ti-o duca.

Daca este prea grea, lasa lucruri acasa, deoarece, cu siguranta, mai sunt lucruri in poseta pe care nici macar nu le vei folosi, de aceea pot fi foarte usor lasate acasa. In cazul in care, totusi, ai obosit sa iti duci poseta, alege sa stai undeva, sa va odihniti, dar nu i-o pasa iubitului tau.


Spaniolii indragostiti de viata

by admin

Anul acesta am avut ocazia sa petrec cateva luni intr-o mobilitate de studiu in Belgia. Acolo am cunoscut tineri din foarte multe tari, insa cel mai mult am avut ocazia sa comunic cu un grup de studentii spanioli, de la care am invatat foarte multe si cu care am impartasit experiente frumoase.

In primul rand, as vrea sa remarc faptul ca spaniolii sunt foarte activi si mereu zgomotosi. Felul lor de a vorbi este unul diferit de al nostru, sunt mereu entuziasmati de ceva, chiar si un detaliu minor il povestesc cu ardoare. Ei sunt sufletul oricarei petreceri, sunt mereu veseli si transmit energia tuturor celor care le sunt alaturi.

As putea sa afirm cu convingere ca spaniolii sunt indragostiti de viata. Ei observa foarte multe detalii care noua ne scap, dar pe langa asta au un aer detasat de toate ce se intampla, uneori au un calm de invidiat, care daca au un suflet dornic de aventuri.

Am reusit sa petrec cu acest grup de tineri multe zile, calatorind impreuna, discutand si descoperind locuri noi. Mi-a placut din prima felul lor de a fi, de a aborda lucrurile cu o lejeritate de invidiat, dar si felul lor de a vorbi. Au o limba interesanta, una care ii reprezinta in totalitate. Uneori, puteam sa stau sa-i ascult cate o jumatate de ora, chiar daca nu intelegeam prea bine ce vorbesc.

M-am imprietenit mult cu o fata din Spania, cu ea am avut multe plimbari frumoase, cursuri in comun si proiecte la care am lucrat. Deoarece eu sunt pasionata mult de cultura spaniola, de muzica si dansurile lor, am primit de la prietena mea un curs de paso doble, care este un dans traditional spaniol.

Imi doream foarte mult sa vizitez Spania, iar dupa aceasta intalnire cu tinerii spanioli, dorinta mea a devenit si mai puternica. Imi doresc mult sa merg la un festival de al lor traditional de muzica si dans. Sa le descopar cultura in tot ansamblul ei, sa cunosc oamenii de acolo si sa ma bucur de soare si litoral.

Un lucru important pe care l-am invatat pe parcursul celor cateva luni cand am avut ocazia sa interactionez mai mult cu tinerii veniti din Spania, este cel ca toate lucrurile trebuie privite mult mai lejer si abordate mult mai lejer. Am invatat de la acesti oameni indragostiti de viata, sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, sa ma bucur de oameni si de clipe, sa savurez orice moment si sa las totul sa vina de la sine.


Perceptia datoriei

by admin

Am observat in ultima perioada, atat la mine, cat si la oamenii apropiati ca facem foarte multe lucruri din datorie. Cel mai elementar exemplu este ca raspundem de multe ori la « Te iubesc » sau « Imi este dor » cu aceleasi cuvinte, chiar daca nu simtit pe moment asta, nu dorim sa jignim persoana draga, de aceea, preferam sa scoatem din noi fraza respectiva. E un fel de datorie, pe care ne-am creat-o singuri si pe care nu o mai percepem.

Cred ca perceptiile pe care le avem acum fata de datoriile noastre, care sunt implicite, de cele mai multe ori, le-am format in familia noastra si prin educatia pe care am primit-o de la parintii nostri. De exemplu, foarte putini parinti au incercat sa ofere iubire neconditionata. De mici am invatat sa raspundem inapoi la iubirea care ni se ofera, chiar daca simtim ceva sau nu simtim nimic, e un fel de datorie pe care trebuie sa o respectam. De aceea multi parinti se mira de ce copiii lor nu mai revin cu atata drag acasa. Parerea mea este ca o educatie bazata pe datorie este o educatie gresita, doar iubirea neconditionata poate oferi linistea si armonia in familie.

Vorbeam la telefon zilele trecute cu sora mea. Ea are un baietel de vreo sapte ani, care imi este foarte drag. Numele lui este Paul si, practic, l-am vazut cum a crescut. In timp ce vorbeam cu sora mea, Paul a trecut pe langa ea si a vrut sa ma auda. Am vorbit putin cu el si i-am zis : « Paul, eu te iubesc foarte tare ». Paul mi-a raspuns doar : « Bine » si i-a dat telefonul mamei. In acelasi moment sora mea l-a intrebat : « Dar tu o iubesti pe matusa ta ». Este evident ca raspunsul lui a fost « da », insa i-am facut o obiectie surorii mele ca nu este nevoie sa impuna copilul sa faca anumite declaratii, aceste declaratii trebuie sa vina natural si nu ca o datorie a reciprocitatii.

Un cuvant puternic in perceptia datoriei l-a avut de spus de-a lungul secolelor religia. Parerea mea este ca religia a devenit pe nesimtite un instrument de manipulare a maselor si de acceptare tacita a datoriilor noastre. Despre imaginea femeii in religie si despre datoriile pe care le are fata de sotul ei si fata de societate este prea mult de vorbit si de prezentat. Cred ca datoriile femeii s-au schimbat de-a lungul timpului, dar au ramas la fel de absurde si nefondate.

Am avut recent o discutie cu mama. Vorbeam despre copii si despre faptul ca si eu ar cam trebui sa-mi fac o familie si sa ma linistesc. Imi dau seama de faptul ca multi dintre parintii nostri considera ca e absolut indispensabil sa ne gasim un barbat, ca nu putem trai noi, femeile, fara un barbat. Tema a ajuns rapid la copii si la faptul ca trebuie sa fac si eu copii. I-am zis mamei ca nu-mi doresc un copil prea curand si ca, in general, nu stiu daca voi naste un copil, poate, cel mai probabil, voi infia unul, insa mult mai tarziu.

Nu pot sa redau stupefactie de pe fata mamei cand m-a auzit. Vai, atat de revoltata a fost : « Cum ? Sa nu ai copii ? Dar pentru asta traiesti ! ». Realizez faptul, ca multe femei percept ca pe o datorie a lor sa aiba copii. Este ceva ce au invatat de la mamele si bunicile lor. Mie, insa, nu mi se pare ca este normal sa consideri drept o datorie faptul de lasa mostenitori dupa tine, de a da viata unei fiinte. Mi se pare ca traim intr-un secol cand decizia ne apartine, cand nu mai suntem prizoniere ale ideii ca « femeia trebuie sa faca copii, caci asta e rostul ei ».

Avem inca multe alte datorii de care nu ne dam seama, insa ale caror prizonieri suntem. Cele mai multe dintre ele au fost invatate inca din copilarie, altele au fost dobandite pe parcursul timpului. Intrebarea cea mai interesanta este : « Cat de liberi suntem, intr-un final ? ». Raspunsul mi se pare unul, relativ simplu : « In functie de cum alegem ».

O carte valoroasa despre perceptia datoriei apartine scriitorului David Graeber si se numeste : « Debt : the first 5000 years ». Nu este o carte doar despre bani si despre valoarea acestora, ci si despre cum de-a lungul timpului a fost vazuta datoria, cate tipologii de datorii exista, pe care ni le atribuim, fara sa rationalizam prea mult. O carte de-a dreptul fenomenala, pe care o recomand celor doritori sa depaseasca tiparele datoriilor pe care si le atribuie.


Lupta impotriva cancerului

by admin

Studiile recente au aratat ca un consum regulat de cafea poate sa reduca riscul aparitiei unui anumit tip de cancer. Cu cat bem mai multa, cu atat suntem mai protejati.

Cele mai intalnite tipuri de cancer pot fi prevenite prin consumul de cafea, inclusiv cel oral, uterin, prostatic, de creier. Melanomul apare intr-o mai mica masura la cei care consuma cafea mai mereu si in cantitati insemnate.

Unele proteine din celulele canceroase ale plamanilor sunt vizate de substantele din cafea si se previne astfel cresterea si multiplicarea lor. Femeile care beau cel putin trei cesti de cafea pe zi pot reduce riscul aparitiei cancerului endometrial cu 19 procente, recurenta cancerului la san fiind de 49%.

Cancerul la san este tratat insa cu tamoxifen de pilda, asa ca nu se stie clar daca aceste efecte observate sunt de la medicatie sau de la substantele din cafea.


Bunele maniere

by admin

Mie mi se pare ca a devenit o adevarata aberatie toata povestea cu “bunele maniere”. In general sunt sceptica cu privire la regulile impuse de societate sau de restrictiile autoimpuse de indivizi pentru a corespunde unui anumit context social. Nu pot sa neg faptul ca admir anumite maniere aristocratice ce tin de epocile trecute, insa, hotarul intre obedienta sociala plus absurditate si rafinamentul in comportament al indivizilor este unul prea incert.

Am participat, involuntar, la un seminar despre bunele maniere si comportamentul desavarsit in societate. Zic ca am participat involuntar, deoarece am fost invitat de catre un prieten la acest seminar, cu care m-am intalnit absolut intamplator intr-o dupa amiaza calduroasa si mi-a propus sa-l insotesc la un seminar la care a fost invitat. Nu mi-a comunicat tema seminarului, dar luand in considerare arsita insuportabila am acceptat sa merg la risc.

Seminarul era tinut de o doamna de vreo 30 de ani, cu un aer « aristocratic ». Au fost abordate diverse teme, printre care cum sa te imbraci, cum sa te porti la masa, cum sa vorbesti, cum te saluti si alte subiecte ce tin de un comportament adecvat si mai mult decat atat.

De ce am fost profund revoltata la sfarsitul seminarului? Pentru ca inca nu pot sa inteleg de ce avem nevoie de anumite norme pentru a produce o impresie asupra cuiva, de ce alegem sa fim artificiali in comportamentul nostru, aderand la niste reguli expirate. Mi se pare absurd ca oamenii tin sa insuseasca aceste reguli pentru a produce impresie sau pentru a nu se simti penibili intr-un grup de oameni « select ».

Mi se pare ca adevarata valoare nu se masoara prin obedienta fata de aceste reguli ale bunelor maniere, ci mai degraba prin autenticitatea pe care o are fiecare individ si pe care stie sa o puna in lumina. Poti sa stii pe de rost toate normele de buna conduita, daca iti pierzi increderea in sine intr-un moment pentru care nu esti pregatit, atunci nu te salveaza nici o norma pe care ti-ai atribuit-o.

Cred ca toate regulile ce tin de comportamentul in timpul mesei sunt de-a dreptul amuzante si aberante. Noua ne place sa ne consideram din « inalta societate » cand ii facem pe aristocratii utilizand patru tipuri de linguri, fiecare avand o intrebuintare stricta. Ne place sa ne consideram sofisticati, daca insa in spatele acestei dorinte ar fi un continut, ar fi o personalitate puternica, nu cred ca as avea ceva de obiectat. Personalitatile puternice au, de regula, preferinte minimaliste.

Toata povestea cu vestimentatia este si mai interesanta. Exista un cod vestimentar care trebuie respectat cu strictete. Sincer, nu am nimic contra acestui cod, imi dau seama ca sunt anumite aspecte care conteaza si vestimentatia placuta este unul dintre acestea. Problema se pune cand vestimentatia reprezinta prea mult din personalitatea individului. Adica, in momentul in care te intalnesti intamplator pe strada cu un partener de afaceri si esti imbracat in tenisi si tricou, daca te simti penibil dupa aceasta intalnire, atunci, la sigur, ai o problema cu increderea in sine.

Cred ca ar trebui sa punem mai multe intrebari despre felul in care ne purtam si ne imbracam. Ar fi bine ca manierele si vestimentatia noastra sa imbunatateasca imaginea pe care o avem, dar sa nu o reprezinte in totatalitate, acoperind, de fapt, multe lacune.


Copacii curcubeu

by admin

Ce ar fi daca ar exista un copac ca un curcubeu, nu ar fi cool. Ei bine asa ceva exista si se numeste Eucalyptus deglupta, eucaliptul curcubeu.

El e de gasit in Filipine si in alte zone tropicale, poate creste pana la o inaltime de 76 de metri si e foarte rezistent. In toata perioada anului copacii sunt in majoritate oranj, insa vara copacul isi pierde coaja si lasa sa se vada curcubeul de pe ramuri sau baza.

Dungi verzi, rosii, oranj, gri, roz apar pe scoarta spre surprinderea celor care trec pe langa acest tip de copaci.


Analgezice antice care chiar functionau

by admin

Datura

Derivata dintr-o planta foarte otravitoare ghinda de mar sau Datura era un analgezic antic si putea induce somnul profund. Este mentionata in texte medicale de pe vremea lui Dioscoride sau Theophrastus, Celsus. Planta avea si efecte neplacute. Daca se lua cu vin producea halucinatii, pana la sase grame de Datura producea nebunie. Cantitati mai mari de Datura produceau nebunie si chiar moarte. Desi era foarte eficienta in timpul procedurilor chirurgicale pentru ca pacientii sa nu sufere, putea produce moarte cand nu se administra corect.

Etilena

Pe vremuri, cand nu existau alte forme de anestezie se folosea si etilena, inhalata sub forma de gaz. Din 1930 etilena a devenit un anestezic general utilizat peste tot. A inlocuit cloroformul, care avea efecte negative dupa operatie, moarte subita, stare de rau si varsaturi. Etilena anestezia rapid pacientii in opt minute, fara sa simta ca se sufoca sau sa fie agitati. Dupa ce se termina operatia pacientii isi reveneau rapid. Folosirea etilenei are si alte efecte benefice. Nu afecteaza sistemul nervos si celulele, nu da dureri de cap, nu irita plamanii, nu afecteaza presiunea sanguina, nu apar hemoragii post-operatorii. Etilena produce si mai putina acidoza si nu da dureri provocate de gaz. Mirosul e destul de neplacut si persistent, este exploziva, nu trebie folosita in camere unde exista riscul de incendii. Etilena e buna pentru majoritatea tipurilor de operatii asa ca pacientii au beneficiat de ea si inca mai beneficiaza in anumite spitale.


Curcubee albe

by admin

Curcubeul e cel mai frumos lucru pe care-l poti vedea dupa ploaie si un lucru foarte comun. Apa se transforma intr-o prisma si sparge fasciculul de lumina intr-un spectru vizibil de culori.

Insa la anumite perioade de timp apare un efect doar atunci cand sunt intrunite mai multe conditii. Un curcubeu fara culori apare la fel ca si unul normal, razele solare trec prin stropii de apa din aer. Dar in acest caz se intampla atunci cand se formeaza ceata.

Stropii de apa din ceata sunt si mai mici, multe din culori sunt pierdute cand trec prin ele. Exista totusi culoare in aceste curcubee rare, insa ochiul uman nu poate sa le detecteze decat foarte greu si doar din anumite unghiuri.


© Blog Despus.ro