''Când avem ceva de spus"

Cum sa te feresti de minciuna pe bune

by admin

minciunaMinciuna are picioare scurte si nu prea. Daca stii sa disimulezi si ai studiat putina psihologie, stii care sunt punctele slabe ale partenerului de conversatie poti sa scapi basma curata cat ai spune jur ca e adevarat. A minti e sanatos uneori, pentru ca ne determina sa ne folosim creierul si mai mult decat o facem de obicei. Atunci cand incercam sa mintim, creierul nostru e nevoit sa faca legaturi neuronale noi, sa caute prin alte parti niste raspunsuri, ne obliga sa fim creativi. Desigur, nu e bine sa mintim pentru ca putem sa ne facem rau noua si altora, dar in unele domenii minciuna chiar e un stimulent bun si un mijloc usor de a supravietui. De exemplu, magicienii si politicienii mint.

Ambii sunt experti in ceea ce fac, se folosesc de minciuni ca sa castige bani, pot sa ne faca sa ne simtim bine, desi suntem constienti ca exista un dram de neadevar in spusele lor. Recent, cercetatorii de la Universitatea din Michigan au constatat ca mincinosii mentin mai mult contactul vizual cu interlocutorii, astfel ca vechile teorii nu prea se mai aplica. Cum putem sa stim daca cineva chiar minte? Oamenii de stiinta au pus la cale un programel care detecteaza pe cei care spun neadevaruri cu ajutorul unui videoclip inregistrat in circumastante reale. Pentru ca rezultatele sa fie relevante, s-au studiat 120 de inregistari din tribunal si s-a dovedit ca programul depisteaza minciuna in mai mult de 75% din cazuri. Aceste informatii contrazic psihologii, care sustineau ca mincinosii nu prea sunt siguri pe ce spun si evita contactul vizual. Greseala lor a fost ca s-au luat dupa rezultate de la experiente reproduse in laborator, acolo unde oamenii nu au de ce sa minta. Inregistrarile video din tribunale erau relevante pentru ca observau si aparatorii si martorii, iar miza era mare, mai ales in cazurile grave, asa ca minciuna putea sa te scape de inchisoare pe viata. Minciuna era depistata in functie de cat de bine se potrivea marturia cu verdictele date.

Scaparile de comportament si discursul care avea niste lacune au fost semne clare ca aveam in fata un mincinos. La fel grimasele foarte multe erau semne ale minciunii, privirea era mult prea fixata pe interlocutori, ambele maini erau folosite in gesticulatie, iar persoana folosita in discurs era persoana a III-a, nu persoana I. programelul va detecta si diferente de ritm cardiac, respirator sau schimbari de temperatura corporala, mai mari la oamenii care mint de ingheata apele. Asadar, zilele poligrafului, detectorul de minciuni sunt cam numarate dupa cate se pare…

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Blog Despus.ro