''Când avem ceva de spus"
Tag Archives: David Graeber

Perceptia datoriei

by admin

Am observat in ultima perioada, atat la mine, cat si la oamenii apropiati ca facem foarte multe lucruri din datorie. Cel mai elementar exemplu este ca raspundem de multe ori la « Te iubesc » sau « Imi este dor » cu aceleasi cuvinte, chiar daca nu simtit pe moment asta, nu dorim sa jignim persoana draga, de aceea, preferam sa scoatem din noi fraza respectiva. E un fel de datorie, pe care ne-am creat-o singuri si pe care nu o mai percepem.

Cred ca perceptiile pe care le avem acum fata de datoriile noastre, care sunt implicite, de cele mai multe ori, le-am format in familia noastra si prin educatia pe care am primit-o de la parintii nostri. De exemplu, foarte putini parinti au incercat sa ofere iubire neconditionata. De mici am invatat sa raspundem inapoi la iubirea care ni se ofera, chiar daca simtim ceva sau nu simtim nimic, e un fel de datorie pe care trebuie sa o respectam. De aceea multi parinti se mira de ce copiii lor nu mai revin cu atata drag acasa. Parerea mea este ca o educatie bazata pe datorie este o educatie gresita, doar iubirea neconditionata poate oferi linistea si armonia in familie.

Vorbeam la telefon zilele trecute cu sora mea. Ea are un baietel de vreo sapte ani, care imi este foarte drag. Numele lui este Paul si, practic, l-am vazut cum a crescut. In timp ce vorbeam cu sora mea, Paul a trecut pe langa ea si a vrut sa ma auda. Am vorbit putin cu el si i-am zis : « Paul, eu te iubesc foarte tare ». Paul mi-a raspuns doar : « Bine » si i-a dat telefonul mamei. In acelasi moment sora mea l-a intrebat : « Dar tu o iubesti pe matusa ta ». Este evident ca raspunsul lui a fost « da », insa i-am facut o obiectie surorii mele ca nu este nevoie sa impuna copilul sa faca anumite declaratii, aceste declaratii trebuie sa vina natural si nu ca o datorie a reciprocitatii.

Un cuvant puternic in perceptia datoriei l-a avut de spus de-a lungul secolelor religia. Parerea mea este ca religia a devenit pe nesimtite un instrument de manipulare a maselor si de acceptare tacita a datoriilor noastre. Despre imaginea femeii in religie si despre datoriile pe care le are fata de sotul ei si fata de societate este prea mult de vorbit si de prezentat. Cred ca datoriile femeii s-au schimbat de-a lungul timpului, dar au ramas la fel de absurde si nefondate.

Am avut recent o discutie cu mama. Vorbeam despre copii si despre faptul ca si eu ar cam trebui sa-mi fac o familie si sa ma linistesc. Imi dau seama de faptul ca multi dintre parintii nostri considera ca e absolut indispensabil sa ne gasim un barbat, ca nu putem trai noi, femeile, fara un barbat. Tema a ajuns rapid la copii si la faptul ca trebuie sa fac si eu copii. I-am zis mamei ca nu-mi doresc un copil prea curand si ca, in general, nu stiu daca voi naste un copil, poate, cel mai probabil, voi infia unul, insa mult mai tarziu.

Nu pot sa redau stupefactie de pe fata mamei cand m-a auzit. Vai, atat de revoltata a fost : « Cum ? Sa nu ai copii ? Dar pentru asta traiesti ! ». Realizez faptul, ca multe femei percept ca pe o datorie a lor sa aiba copii. Este ceva ce au invatat de la mamele si bunicile lor. Mie, insa, nu mi se pare ca este normal sa consideri drept o datorie faptul de lasa mostenitori dupa tine, de a da viata unei fiinte. Mi se pare ca traim intr-un secol cand decizia ne apartine, cand nu mai suntem prizoniere ale ideii ca « femeia trebuie sa faca copii, caci asta e rostul ei ».

Avem inca multe alte datorii de care nu ne dam seama, insa ale caror prizonieri suntem. Cele mai multe dintre ele au fost invatate inca din copilarie, altele au fost dobandite pe parcursul timpului. Intrebarea cea mai interesanta este : « Cat de liberi suntem, intr-un final ? ». Raspunsul mi se pare unul, relativ simplu : « In functie de cum alegem ».

O carte valoroasa despre perceptia datoriei apartine scriitorului David Graeber si se numeste : « Debt : the first 5000 years ». Nu este o carte doar despre bani si despre valoarea acestora, ci si despre cum de-a lungul timpului a fost vazuta datoria, cate tipologii de datorii exista, pe care ni le atribuim, fara sa rationalizam prea mult. O carte de-a dreptul fenomenala, pe care o recomand celor doritori sa depaseasca tiparele datoriilor pe care si le atribuie.


© Blog Despus.ro